Hotărârea recentă a Curții de Apel Suceava și, potrivit informațiilor apărute în spațiul public, soluția pronunțată ulterior de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o cauză pe fond reprezintă primele repere jurisprudențiale importante privind aplicarea cotei de 70% prevăzute de art. 117 din Codul fiscal.
Curtea de Apel Suceava a stabilit că, pentru veniturile realizate anterior datei de 1 iulie 2024, nu poate fi aplicată cota de 70%, ci cota de 16%, în vigoare la data realizării veniturilor. Soluția este deosebit de importantă, deoarece limitează practica ANAF de a aplica noua cotă exclusiv în funcție de data emiterii deciziei de impunere.
Totuși, adevărata problemă juridică este mult mai profundă.
Articolul 117 afirmă că veniturile din surse neidentificate „se impun cu o cotă de 70%”. Legiuitorul folosește termenul de impozit. Dar este într-adevăr un impozit?
Un impozit reprezintă contribuția generală datorată statului pentru realizarea unui venit.
se aplică tuturor contribuabililor aflați în aceeași situație și urmărește finanțarea cheltuielilor publice.
Articolul 117 funcționează însă diferit.
Cota de 70% nu se aplică tuturor veniturilor, ci exclusiv atunci când ANAF apreciază că persoana nu poate identifica sursa unor sume și stabilește o bază impozabilă ajustată. Cu alte cuvinte, obligația nu este determinată de existența venitului, ci de constatarea unei pretinse neconformări fiscale.
Din această perspectivă, măsura seamănă mai degrabă cu o imputație patrimonială sau cu o sancțiune fiscală decât cu un impozit propriu-zis. Denumirea utilizată de Codul fiscal nu este decisivă. Natura juridică rezultă din scopul și efectele măsurii.
Mai apare însă o problemă, aproape ignorată până în prezent.
Dacă statul susține că este vorba despre un impozit pe venit, atunci trebuie respectate regulile fundamentale ale acestuia. Or, impozitul pe venit este construit pe principiul anualității. Anul fiscal este anul calendaristic, declarațiile sunt anuale, iar obligația fiscală se stabilește pentru întregul an.
Legea nr. 296/2023 a modificat art. 117 și a prevăzut aplicarea cotei de 70% începând cu 1 iulie 2024. Chiar dacă termenul de predictibilitate de șase luni, prevăzut de Codul fiscal la art. 4, ar fi fost respectat, rămâne întrebarea esențială: poate fi modificat, în cursul anului fiscal, un element esențial al unui impozit anual?
Dacă răspunsul este negativ, atunci primul moment compatibil cu principiul anualității nu era 1 iulie 2024, ci 1 ianuarie 2025, primul an fiscal complet început sub noua reglementare.
În schimb, dacă statul susține că anul fiscal nu are relevanță și că noua cotă poate produce efecte imediat, atunci măsura nu mai funcționează ca un impozit anual, ci ca o sancțiune aplicată pentru neconformare.
Aici apare contradicția fundamentală a art. 117. Statul îl numește impozit, dar îl aplică asemenea unei sancțiuni.
Hotărârea Curții de Apel Suceava și orientarea recentă a Înaltei Curți nu reprezintă doar o victorie privind cota de 16%. Ele deschid o dezbatere mult mai importantă, aceea privind însăși natura juridică a obligației de 70% și compatibilitatea acesteia cu principiile constituționale ale neretroactivității, securității juridice, predictibilității fiscale și anualității impozitului pe venit.
Expert contabil judiciar Daniel Udrescu
